Înapoi

Diagnosticul si tratamentul cancerului ovarian

Sursa: Csid.ro /

La persoanele sănătoase, ovarele sunt compuse din celule care se multiplică în conformitate cu cerinţele organismului. Cele care se formează în afara nevoilor sunt anormale, acestea sunt denumite „tumori“ şi pot fi benigne sau maligne.

De exemplu, chisturile ovariene cu lichid, care pot fi observate la femeile sub 30 de ani, sunt benigne. Acestea fie dispar singure, fie pot fi îndepărtate prin operaţie. Tumorile benigne nu invadează ţesuturile din jur, dar tumorile pe care le numim maligne invadează atât ovarele, cât şi ţesuturile înconjurătoare. Cancerul ovarian se poate răspândi în abdomen, la intestine, stomac, dar chiar şi chiar în zonele îndepărtate ale corpului, prin căile sanguine şi limfatice. O astfel de răspândire este denumită „metastază“.

Există mai multe tipuri de cancer ovarian. Cel mai frecvent este „cancerul ovarian epitelial“,celelalte sunt rare. Incidenţa cancerului ovarian epitelial la femei este de aproape 1 la 55 de femei.

Poate fi cancerul ovarian diagnosticat devreme?

,,Cancerul ovarian poate fi tratat atunci când diagnosticul este precoce. Cu toate acestea, pentru că boala nu provoacă nici un simptom, diagnosticul este pus când afecţiunea este avansată. Din acest motiv, se observă că ratele de mortalitate în cazul cancerelor ovariene sunt mai mari decât în cazul tuturor celorlalte forme de cancer ale organelor de reproducere. La o clasificare a bolilor de cancer care provoacă decesul la femei, cancerul ovarian se află pe locul patru”, explică doctorul oncolog Sadi Kerem Okutur.

Care sunt simptomele

,,S-a menţionat dificultatea diagnosticării timpurii. Cancerul poate avansa foarte mult până la apariţia primelor simptome. Pacientele pot acuza balonare, senzaţie de gaze, disconfort în jumătatea inferioară a abdomenului, scăderea poftei de mâncare sau senzaţia de plenitudine.
Indigestia, greaţa, pierderea în greutate pot atrage atenţia. Tumora crescută poate apăsa pe organele vecine provocând nevoia de a urina frecvent. Mai rar, pot apărea sângerări vaginale. Acumularea de lichide în abdomen poate duce la balonare, iar acumularea de lichide în lobii pulmonari poate duce la dificultăţi de respiraţie”, spune doctorul oncolog Sadi Kerem Okutur.

Diagnosticul cancerului ovarian

Pacienta este consultată de medic după efectuarea anamnezei. În plus, se examinează ovarele prin ecografie, iar suplimentar se verifică prezenţa în sânge a markerului CA-125, care are relevanţă majoră în diagnosticul cancerului ovarian. Totuşi, acest marker poate creşte şi în cazul unor boli benigne ale ovarului.

Diagnosticul de cancer se pune în urma examinării de către un „patolog” a unei mostre de ţesut prelevată prin „biopsie” din ovar sau, în cazul pacienţilor cu lichid acumulat în abdomen, a mostrei de lichid.

Intervenţia chirurgicală pentru prelevarea biopsiei din zonele suspecte prin deschiderea abdomenului se numeşte „laparotomie”. Mostre prelevată se examinează de către patolog în timpul operaţiei. Dacă această mostră primeşte diagnosticul de „cancer”, se continuă operaţia. În timpul intervenţiei, în funcţie de decizia chirurgului, se îndepărtează uterul, trompele uterine, ovarele, peritoneul.

În plus, se prelevează mostre din diafragmă, celelalte organe, ganglionii limfatici din vecinătate şi lichidul abdominal pentru a se finaliza „stadializarea chirurgicală”, toate aceste mostre fiind examinate de către patolog. Este foarte importantă determinarea gradului de răspândire a bolii în organism în tratament şi monitorizare.

Cum se tratează cancerul ovarian

Gradul de răspândire, vârsta şi starea generală a pacientului influenţează modul în care este tratată boala. Tratamentul este reprezentat de intervenţia chirurgicală şi de chimioterapie. În unele cazuri, pentru a răspunde plângerilor pacientului, se aplică de asemenea radioterapia (terapia cu fascicul).

,,În cazul abordării chirurgicale, se poate face fie operaţia de „histerectomie”, fie o operaţie denumită „salpingo-ooforectomie bilaterală”, în care o dată cu uterul se îndepărtează şi cele două ovare sau, în cazurile în care operaţia necesară nu se poate face, pentru că boala este răspândită, se face intervenţia denumită „debulking”, care constă în îndepărtarea unei părţi cât mai mari din ţesutul tumoral.

Dacă s-a putut pune diagnosticul înainte de laparotomie şi tumora nu poate fi îndepărtată complet chirurgical, înainte de intervenţie se aplică un tratament medicamentos pentru reducerea ei şi abia după aceea ce procedează la intervenţia chirurgicală. În cazuri rare, dacă boala a cuprins un singur ovar, iar pacienta este la o vârstă tânără şi doreşte să nască, se îndepărtează numai ovarul afectat”, susţine medicul.

După operaţie, administrarea medicamentelor anti-cancerigene este denumită chimioterapie. Medicamentele sunt administrate pe cale orală, intravenoasă sau intra-abdominală, prin perfuzie cu ser. Chimioterapia se efectuează în general în ambulatoriu. Nu este necesară internarea în spital.
Există anumite pastille de susţinere pentru eliminare senzaţiei de greaţă şi a vărsăturilor ce apar în funcţie. Efectele adverse ale chimioterapiei asupra celulelor sanguine şi a organelor se monitorizează prin analize de sânge efectuate regulat.

Cum se face monitorizarea după tratament

După tratament, timp de doi ani, pacienţii vin la control fizic o dată la trei luni, ocazie cu care se determină şi markerul CA-125, iar în caz de nevoie se fac radiografii pulmonare şi tomografii abdominale. În următorii trei ani aceste controale se fac o dată la şase luni, iar apoi anual.

Relaţia dintre cancerul de col uterin şi genetică

Cercetările genetice efectuate au constatat existenţa unor modificări genetice dobândite în timpul vieţii în cazul unor pacienţi. Aceste modificări din zona genetică (denumite oncogene) apar în celulele somatice şi nu se moştenesc de către alte persoane din familie. Cu toate acestea, persoanele la care se observă astfel de modificări dezvoltă diverse forme de cancer. S-a constatat că în 10% dintre cazurile de cancer la sân, ovare, colon sau col uterin sunt cauzate de mutaţii generice cunoscute”, conchide doctorul oncolog Sadi Kerem.